Glicina este una dintre cele mai spectaculoase plante cățărătoare pentru o pergolă, dar cere un suport foarte solid și două tăieri pe an, una vara și una iarna. Fără aceste tăieri, planta produce mulți lăstari lungi și frunze, dar puține flori. Cele mai multe probleme cu glicina, de la pergolele deformate la anii fără înflorire, pornesc de la subestimarea vigorii ei.
Ce suport are nevoie glicina?
Glicina are nevoie de un suport din lemn gros sau din metal, ancorat bine în pământ, pentru că tulpinile ei devin cu anii trunchiuri lemnoase, grele și foarte puternice. Tulpinile care se răsucesc în jurul stâlpilor subțiri sau al jgheaburilor le pot strâmba sau rupe în timp.
- Stâlpii și grinzile pergolei se dimensionează pentru o încărcare mare și permanentă, nu doar pentru plante ușoare.
- Pe pereții casei, glicina se conduce pe cabluri sau sârme groase, prinse la câțiva centimetri distanță de zid.
- Planta se ține departe de burlane, jgheaburi, țigle și rame de ferestre, în care lăstarii pătrund ușor.
Unde și cum se plantează glicina?
Glicina se plantează într-un loc cu soare direct cel puțin 6 ore pe zi, ferit de vânturile reci, într-un sol fertil, bine drenat. La umbră, planta crește, dar înflorește slab sau deloc.
Plantarea se face primăvara sau toamna, cu groapa pregătită la 30–40 cm de baza stâlpului sau a zidului. În primii ani se udă regulat, apoi doar pe secetă prelungită, mai ales la sfârșitul verii, când se formează mugurii de flori pentru anul următor. O glicină matură transformă pergola într-un spațiu umbrit, potrivit pentru un loc de luat masa în aer liber.
Cum se conduce glicina pe pergolă în primii ani?
În primii ani, glicina se conduce pe o tulpină principală, legată de stâlp până sus, iar ramurile laterale se întind orizontal pe grinzi. Ramurile orizontale formează mai mulți pinteni florali decât cele care cresc vertical.
- Se alege lăstarul cel mai viguros ca tulpină principală, iar ceilalți de la bază se elimină.
- Tulpina se leagă lejer de stâlp, fără sârmă care să o strangă pe măsură ce se îngroașă.
- Ajunsă pe partea de sus a pergolei, tulpina se ramifică, iar ramurile se distribuie uniform pe grinzi, la 40–50 cm una de alta.
Când și cum se taie glicina?
Glicina se taie de două ori pe an: vara, la aproximativ două luni după înflorire, și iarna, în perioada de repaus. Ambele tăieri au același scop: să transforme lăstarii lungi în pinteni scurți, pe care se formează florile.
| Tăierea | Perioada orientativă | Ce se face |
|---|---|---|
| De vară | Iulie – august | Lăstarii verzi, lungi, se scurtează la 5–6 frunze de la baza lor |
| De iarnă | Ianuarie – februarie | Aceiași lăstari se scurtează din nou, la 2–3 muguri |
| De formare | Odată cu tăierea de iarnă | Se elimină ramurile uscate, încrucișate sau care ies din forma pergolei |
Iarna, mugurii de flori se recunosc ușor: sunt mai mari, rotunjiți și plini, în timp ce mugurii de frunze sunt mici și turtiți. Pintenii cu muguri rotunzi nu se scurtează mai mult, pentru că poartă florile din primăvară.
De ce nu înflorește glicina?
Glicina nu înflorește cel mai des pentru că este prea tânără, provine din semințe, stă la umbră, primește prea mult îngrășământ cu azot sau nu este tăiată corect. Plantele obținute din semințe pot avea nevoie de mulți ani, uneori peste un deceniu, până la prima înflorire, iar cele altoite sau înmulțite din butași înfloresc, de regulă, mult mai devreme.
- Azotul în exces, inclusiv din îngrășămintele pentru gazonul din apropiere, stimulează frunzele în dauna florilor.
- Tăierea doar iarna, fără cea de vară, lasă planta să consume energia în lăstari.
- Înghețurile târzii pot distruge mugurii florali deja umflați, chiar dacă planta este sănătoasă.
- Seceta de la sfârșitul verii reduce numărul mugurilor formați pentru anul următor.
Este glicina periculoasă pentru copii și animale?
Glicina este toxică dacă este ingerată, iar semințele și păstăile ei sunt partea cea mai periculoasă. Păstăile căzute sub pergolă se strâng toamna, mai ales acolo unde se joacă copii sau unde stau animale de companie, iar la orice suspiciune de ingerare se cere imediat sfatul medicului sau al medicului veterinar.
Cu această precauție, o pergolă cu glicină devine în fiecare primăvară un colț parfumat, potrivit pentru o grădină gândită ca loc de relaxare sau pentru momentele speciale petrecute în aer liber.
